Cum apare trăsnetul în timpul furtunilor?
Anumite condiții atmosferice, cum ar fi temperatura ridicată și umiditatea, conduc la formarea norilor de furtună. Acești nori uriași cu formă de nicovală, acumulează la partea inferioară picături de apă, în timp ce la parte superioarǎ se găsesc cristale de gheață.
Curenții puternici din acest tip de nor provoacă separarea încărcăturii electrice, ceea ce duce la un nivel ridicat de încărcare pozitivă la nivelurile superioare și o acumulare a sarcinilor negative la baza norului. Uneori, în zona de încărcare negativă apar și mici zone încărcate pozitiv.
În zonele unde se formeazǎ acești nori de furtunǎ, sub influența sarcinilor încărcate negativ de la baza norului, câmpul electric prezent la nivelul solului se inversează brusc și se acumulează rapid ajungând între 10 și 15 kilovolți pe metru.
Prima etapă a unei lovituri de trăsnet implică o descărcare inițială, cunoscută ca lider descendent. Descărcarea se formează în centrul norului și se îndreaptă spre sol în trepte de cȃțiva zeci de metri. În același timp, încărcarea electrică din atmosfera de la nivelul solului crește pe măsură ce liderul descendent se apropie.
Orice punct înalt din vecinătate, cum ar fi un copac, antene, clǎdiri sau alte structuri, dau imediat naștere unei ionizări naturale sub forma unei serii de descărcări electrice care au culoarea albastră, cunoscute ca efectul Corona.
De îndată ce liderul descendent este destul de aproape de pământ, ionizarea datorată efectului Corona se intensifică, în special în apropierea oricărui punct înalt și în cele din urmă se transformă într-o decărcare ascendentă, descărcare cunoscută ca liderul ascendent care se dezvoltă spre nor.
Când unul dintre acești lideri ascendenți intră în contact cu liderul descendent, se creează o cale conductivă care permite descărcarea energetică uriașă numită fulger sau trăsnet.
Durata desfășurare în timp a fulgerului ține de numărul de descărcări succesive ce are loc între nor si pămȃnt, toate urmând aceeași cale puternic ionizată.